Ce înseamnă convocazione în Italiană?

Care este sensul cuvântului convocazione în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați convocazione în Italiană.

Cuvântul convocazione din Italiană înseamnă convocare, citație, ora convocării, chemare, somație. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.

Ascultă pronunția

Semnificația cuvântului convocazione

convocare

sostantivo femminile

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)
Alla convocazione del vescovo si riunì l'intera congregazione.

citație

sostantivo femminile

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)
Ha ricevuto una convocazione da parte della Corte Suprema.
A primit o somație de a se prezenta în fața Înaltei Curți.

ora convocării

sostantivo femminile (teatru)

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)
Lei è arrivata solo quindici minuti prima dell'ora di convocazione.
A ajuns doar cu cincisprezece minute înainte de ora convocării la repetiție.

chemare

sostantivo femminile

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)
L'anziana signora ha deciso che era necessaria una riunione di famiglia e ha fatto una convocazione dei suoi figli adulti.

somație

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)

Să învățăm Italiană

Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui convocazione în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.

Știi despre Italiană

Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.