Ce înseamnă gonfiare în Italiană?
Care este sensul cuvântului gonfiare în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați gonfiare în Italiană.
Cuvântul gonfiare din Italiană înseamnă a umfla, a umfla, a umfla, a umple, a se umfla, a exagera, a se umfla, a întinde, a exagera, a exagera, a exagera importanța unui lucru, a exagera, a ridica, a scrie prolix, a ridica, a se ridica, a flata, a umfla. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului gonfiare
a umfla
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a umflaverbo transitivo o transitivo pronominale (cu aer) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Bisogna gonfiare il materasso ad aria prima di dormirci sopra. |
a umflaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Marilyn sta gonfiando la ruota della sua bicicletta. |
a umple(figurato: cifre) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Josh sta gonfiando il suo discorso perché non è ancora abbastanza lungo. |
a se umfla(ochi, orez) (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) |
a exageraverbo transitivo o transitivo pronominale (figurato: esagerare) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a se umflaverbo transitivo o transitivo pronominale (figurato: esagerare) (figurat) (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Non fare complimenti a Dennis o gonfierai il suo ego. |
a întindeverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Mangiare latticini mi dilata lo stomaco. |
a exagera
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a exagera
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'accordo è cruciale per la ditta; non posso enfatizzare troppo la sua importanza. |
a exagera importanța unui lucruverbo transitivo o transitivo pronominale (figurato: enfatizzare) (expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) |
a exagera
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a ridica(prezzo) (figurat, despre prețuri) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) La banca ha aumentato i tassi di interesse. |
a scrie prolix(testo) (expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Ha elaborato eccessivamente il rapporto pensando che volessero uno stile prolisso. |
a ridica(prezzi, ecc.) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il fruttivendolo ha aumentato i prezzi di latte e burro la scorsa settimana. |
a se ridica
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) La sfârșitul cursei, pieptul lui Kim s-a ridicat de la efort. |
a flata
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Walter ha solleticato l'ego del suo capo per ottenere una promozione. |
a umflaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui gonfiare în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu gonfiare
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.