Ce înseamnă implorare în Italiană?
Care este sensul cuvântului implorare în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați implorare în Italiană.
Cuvântul implorare din Italiană înseamnă a implora, a cere, a implora, a implora, a pleda pentru, a pleda, a implora, a implora, a implora, a implora, a implora, a implora, a implora iertarea, a implora, a ruga, a implora, a implora. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului implorare
a implora, a cereverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il condannato implorava il boia di risparmiarlo. |
a imploraverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'ostaggio implorava pietà al suo aguzzino. |
a implora
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) "Ti prego, liberami", pianse il prigioniero. "Ti imploro!". |
a pleda pentruverbo transitivo o transitivo pronominale (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) L'ostaggio implorava pietà. |
a pledaverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) La madre di John voleva disperatamente che il figlio conducesse una vita equilibrata; di fatto lo implorò. |
a imploraverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Abbi pietà di me, ti supplico! |
a imploraverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Per favore non lasciarmi, ti supplico! Te rog nu mă părăsi, te implor! |
a imploraverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il ladro implorò il re di evitargli l'esecuzione. |
a imploraverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Ti devo supplicare di concedermi un favore. Trebuie să te implor să îmi faci o favoare. |
a implora
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il criminale supplicò il giudice di essere clemente. |
a implora(richiedere) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a implora iertarea
(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Prima mi tradisci e poi implori perdono? |
a implora
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a ruga, a implora
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Ha implorato i suoi genitori di comprarle il giocattolo. Și-a rugat (or: și-a implorat) părinții să îi cumpere jucăria. |
a imploraverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Continua a implorare sua madre per un telefono nuovo ma lei dice che non se lo può permettere. ⓘQuesta frase non è una traduzione della frase di origine. Și-a implorat părinții să-i cumpere jucăria. |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui implorare în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu implorare
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.