Ce înseamnă rimuginare în Italiană?
Care este sensul cuvântului rimuginare în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați rimuginare în Italiană.
Cuvântul rimuginare din Italiană înseamnă a rumega, a reveni asupra (unui subiect, unei probleme), a se tot gândi la, a întoarce pe toate părțile, a despica în patru, a se complăcea în durere, a te gândi prea mult la ceva, a reveni asupra, a medita la, a cugeta la, a cântări, a se gândi. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului rimuginare
a rumega(figurat) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il manager rifletteva su come licenziare le persone umanamente. |
a reveni asupra (unui subiect, unei probleme)
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) |
a se tot gândi laverbo intransitivo (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Non stare lì a rimuginare sui tuoi sbagli. Încearcă să nu te tot gândești la eșecurile tale. |
a întoarce pe toate părțile
(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) A Tom piaceva sorseggiare del vino mentre rimuginava sui problemi del giorno. |
a despica în patru(figurat) (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) |
a se complăcea în durereverbo intransitivo (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Tutti muoiono per cui non devi continuare a rimuginare nel tuo dolore. |
a te gândi prea mult la cevaverbo intransitivo (expresie verbală: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, a se da de-a dura, a se face luntre și punte.) So che ciò che è accaduto è triste, ma cerca di non rimuginarci sopra. Știu că ce s-a întâmplat e trist, dar nu te gândi prea mult la asta. |
a reveni asupra
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Prima di firmare il contratto lo hanno esaminato e riesaminato più volte da cima a fondo. |
a medita la, a cugeta laverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Non serve a nulla rimuginare su ciò che è accaduto in passato. È tutta la mattina che Jamie rimugina sul risultato della partita di ieri sera. Nu are rost să meditezi (or: să cugeți) asupra lucrurilor ce s-au întâmplat în trecut. |
a cântăriverbo intransitivo (figurat: o idee) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Rimuginava sull'idea dentro di sé. |
a se gândi
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Era triste e pensava tutto il tempo alla sua situazione. S-a întristat, îl preocupa situația ei. |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui rimuginare în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu rimuginare
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.