Ce înseamnă fu în Italiană?
Care este sensul cuvântului fu în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați fu în Italiană.
Cuvântul fu din Italiană înseamnă ființă, a fi, existență, a fi, suflet, a trăi, a fi, a fi, a fi, a fi, a costa, a fi, a face, E ora, a fi, el este, el ar, ea ar, ar fi, sunt, e, este, își rupsese, existență, ești/sunteți, este, este, a fi în favoarea, a se ridica, a recunoaște, ar fi, tu terminaseși, tu absolviseși, a sta, a fi situat, a sta, existent, plăcut de privit, sărutabil, rezistent la căldură, care va veni în curând, îmbătrânire, avansare în vârstă, frecventare, muritor, alergie, calitate de părinte, statut de autor, instabilitate, separare / desprindere de trup, monarhism, certitudine, siguranță, actualitate, a avea voie să, a-i păsa, a comunica, a prii, a se înclina, a erupe, a vinde ambulant, a se specializa, a se pronunța, a enerva, a se tăvăli, a fi acidulat, a se apropia, a se apropia, a se băga în, a servi, a se pregăti, a înșela, a căca steagul, care poate fi evaluat, mândrie, ascunziș, alergie, insuficiență, goliciune, ființă umană, roșu, a-și face apariția, a obiecta, a fi proiectat să, a fi de acord cu, a deveni, a coresponda, a se înțelege, a înclina, a extruda, a prezida, a se uita după ceva, a sosi, a ține, a accepta, a fi egal cu, a merita, a sfida, a deforma, a recruta, a întrece, a depăși, a friza, acoperit, a informa, a înștiința. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului fu
ființăsostantivo maschile (individuo) (substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Molti credono che la galassia sia piena di esseri intelligenti. Mulți oameni cred că galaxia este plină de creaturi inteligente. |
a fiverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Mia madre è bassa. Mama mea este scundă. |
existențăsostantivo maschile (esistenza) (substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) I filosofi ragionano sul senso dell'essere. Filosofii dezbat sensul ființării. |
a fi(condiție, stare) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Barry è malato. Lui Audrey îi e foame. |
sufletsostantivo maschile (io) (substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.) Teresa odia i bugiardi con ogni fibra del suo essere. Theresa urăște mincinoșii cu tot sufletul ei. |
a trăiverbo intransitivo (esistere) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) C'è una donna di 101 anni nella casa di fronte. Peste drum trăiește o femeie de 101 ani. |
a fi(trovarsi) (a se afla) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Il burro è sul tavolo. Untul e pe masă. |
a fiverbo intransitivo (accadere) (a avea loc) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Lo spettacolo è alle otto in punto. Piesa e la ora opt. |
a fi(identifica la professione) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Lei è una poliziotta. Ea este ofițer de poliție. |
a fiverbo intransitivo (forma passiva) (diateza pasivă) (verb auxiliar: Verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: a avea, a fi, a voi.) Ieri mi è stato rubato il portafoglio. Mi-a fost furat portofelul ieri. |
a costa(prezzi) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Sono sette dollari. Costă șapte dolari. |
a fiverbo intransitivo (andare) (a se duce) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Sono stato a Roma. Am fost la Roma. |
a face
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Sii ragionevole! ⓘQuesta frase non è una traduzione della frase di origine. Fă liniște! |
E oraverbo intransitivo (expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Sono le otto e mezza. |
a fi(clima) (meteo) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Fa freddo oggi; avrai bisogno di guanti e berretto. |
el este(terza persona singolare maschile) Adoro mio zio: è la persona più gentile che io conosca. |
el ar, ea ar(condizionale, terza persona singolare) Wayne odia vivere in questa città; sarebbe disposto a tutto pur di andarsene. |
ar fi(esprime condizionale, terza persona) (formă de condițional optativ) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Credo che sia meglio se te ne vai. |
suntverbo (vezi: a fi) Dove sono loro? Dici sul serio? ⓘQuesta frase non è una traduzione della frase di origine. Unde sunteți? |
e, esteverbo intransitivo (vezi: a fi, persoana III sg.) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Lei è un genio. E (or: este) un geniu. |
își rupsese(passato, terza persona singolare) Quando la sua caviglia cominciò a gonfiarsi, Gavin si rese conto che era rotta. |
existență
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
ești/suntețiverbo intransitivo (informal) Dove sei stasera? |
esteverbo intransitivo (persoana III sg.) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) "È sua questa macchina, signore?" chiese il poliziotto. Aceasta este mașina ta? a întrebat polițistul. |
esteverbo intransitivo (persoana III sg.) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) È accusato di furto dal suo capo. El este acuzat de furt de către șeful lui. |
a fi în favoarea(schierarsi) (în expresie) (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Sono a favore della nuova legge. Eu sunt în favoarea noii legi. |
a se ridica
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) La cât s-a ridicat scorul? |
a recunoașteverbo intransitivo (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Ero nel torto. Îmi recunosc greșeala. |
ar fiverbo ausiliare (condizionale) (mod condițional optativ) (verb auxiliar: Verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: a avea, a fi, a voi.) Sarebbe stato meglio che mi avessi avvertito che saresti arrivato in ritardo. |
tu terminaseși, tu absolviseși(passato prossimo) (mai mult ca perfect, formă contrasă) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a sta
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Il suo libro era sul tavolo, ancora non letto. Cartea lui stătea pe masă necitită. |
a fi situat
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) La casa è nella valle. Casa este situată în vale. |
a staverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Il bicchiere è sul tavolo. Paharul stă pe masă. |
existent
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Ad oggi esiste solo una copia di quest'opera. |
plăcut de privit
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
sărutabilaggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
rezistent la căldură(vase de bucătărie) (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
care va veni în curând(essere imminente) (locuțiune adjectivală: Grup de cuvinte cu valoare de adjectiv: de seamă, de bună credință, plin de sine.) |
îmbătrânire, avansare în vârstă
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
frecventaresostantivo femminile (come cliente) (bar, restaurant) (substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Vogliamo ringraziare i nostri clienti abituali per la loro fedeltà. |
muritor(essere umano) (substantiv masculin: Desemnează ființe de sex masculin sau obiecte de parte bărbătească: băiat, ban, munte.) |
alergie
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) L'allergia di Joanne ai molluschi implica che deve fare molta attenzione quando mangia fuori. |
calitate de părinte
(expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) |
statut de autorsostantivo femminile (figurato: l'essere autore) (substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.) |
instabilitate
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Nonostante la sua instabilità data dalla fame, Pete è riuscito a camminare fino alla macchina. |
separare / desprindere de trup
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
monarhism
(substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.) |
certitudine, siguranță
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
actualitate
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
a avea voie să(avere il permesso) (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Se non hai il passaporto, non puoi entrare nel paese. |
a-i păsa
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Se ci tieni, dona dei soldi alla causa. Dacă îți pasă, atunci donează niște bani pentru această cauză. |
a comunica
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Mel non è un granché nel comunicare. Mel, pur și simplu, nu se pricepe să comunice. |
a prii(creșterea animalelor, cultivarea plantelor) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Le coltivazioni del contadino prosperarono nel caldo clima primaverile. Vremea caldă de primăvară le pria recoltelor fermierului. |
a se înclina
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Il tavolo pendeva e la penna di Rachel continuava a rotolare via. |
a erupe(vulcan) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Quando ha eruttato l'ultima volta il Monte Etna? |
a vinde ambulant
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'ambulante è stato multato per aver venduto in strada senza licenza. |
a se specializa
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Va bene iniziare l'università senza scegliere una specializzazione, ma prima o poi bisogna specializzarsi. |
a se pronunța(legale) (proces, caz) (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Il giudice di pace può pronunciarsi in certi casi minori. |
a enerva(figurato) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) La poca sensibilità del direttore alle esigenze dei bambini ancora brucia. |
a se tăvăli(în noroi, etc.) (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) |
a fi acidulat
(expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) |
a se apropia(temporalmente) (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) |
a se apropia(temporalmente) (: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Più il giorno si avvicinava e più avevo paura. |
a se băga în
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Non ho voglia di iniziare una discussione di politica con te. Accettiamo di non essere d'accordo. |
a servi
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Chi entra nella polizia lo fa per servire la propria comunità. ⓘQuesta frase non è una traduzione della frase di origine. Managerul spune că prima sa prioritate este să-și servească clienții. |
a se pregăti
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) |
a înșela
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Carol ha ammesso di aver tradito suo marito. |
a căca steagul(volgare) (argou) (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Se non confermano la tua storia, sei fottuto! |
care poate fi evaluataggettivo (școală) |
mândrie
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Provava orgoglio per i successi di sua figlia. Realizările fiicei sale o umpleau de mândrie. |
ascunziș
(substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.) L'occultamento del tesoro durò fino al momento in cui gli operai del cantiere non lo trovarono a centinaia di anni di distanza. |
alergie
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Henry si impegna così poco che sembra quasi che abbia un'avversione per il lavoro. |
insuficiență
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
goliciune
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
ființă umană
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
roșu(figurato: blocco) (substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.) Il progetto di quell'edificio ha ricevuto lo stop dai progettisti del piano regolatore. |
a-și face apariția
(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Chissà se l'ex fidanzato della sposa si presenterà al matrimonio. |
a obiecta
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Contesto questo commento. |
a fi proiectat să(al condizionale) (expresie verbală: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, a se da de-a dura, a se face luntre și punte.) Questa penna dovrebbe scrivere bene addirittura nello spazio. |
a fi de acord cu(colloquiale) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) |
a deveni
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Tuo figlio è diventato un giovane che lavora sodo; dovresti essere orgogliosa di lui. |
a coresponda(scriversi lettere) (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) John și Erica continuă să corespondeze regulat. |
a se înțelege
(: Verbele reflexive sunt însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz: a se ruga, a se bucura, a se mira, a se gândi, a-și da seama . Pronumele reflexive care însoțesc verbul sunt mă/te/se/ne/vă/se.) Cei doi parteneri nu se înțelegeau, așa că managerul i-a despărțit. |
a înclina
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Mi sembra che questo muro penda leggermente a sinistra. |
a extruda
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Questo metallo si estrude facilmente. |
a prezida
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Il giudice presiedeva al tribunale. |
a se uita după ceva
(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Sta cercando le chiavi. ⓘQuesta frase non è una traduzione della frase di origine. El își caută telefonul pierdut. |
a sosi
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) La partita di ricambi non è arrivata per cui non saremo in grado di onorare l'ordine. |
a ține
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Le scorte di mangime non dureranno fino a Natale; bisogna ordinarne ancora. |
a accepta(un plan, o idee) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Lei è convinta che tutti accetteranno il suo progetto non appena lo avranno compreso. |
a fi egal cu(ellissi: è uguale a) (operație matematică) (locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Due più due uguale quattro. Doi plus doi fac patru. |
a merita
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Rachel merita o promovare. |
a sfida
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Gli atti del criminale sfidavano le autorità. Acțiunile criminalului au sfidat comunitatea. |
a deforma(specifico: tessera) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) La mia tessera di iscrizione alla palestra si è smagnetizzata dopo essere finita in lavatrice. |
a recruta(candidati per un lavoro) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a întrece, a depăși
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a friza(figurato) (a fi pe punctul de a atinge) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Il suo comportamento bizzarro rasenta la pazzia. |
acoperit
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Gli edifici sono collegati tra loro tramite un passaggio coperto. |
a informa, a înștiința
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Tratamentul prezintă anumite riscuri și este datoria noastră să informăm (or: să înștiințăm) oamenii în acest sens, înainte ca aceștia să fie de acord cu el. |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui fu în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu fu
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.