Ce înseamnă insistente în Italiană?
Care este sensul cuvântului insistente în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați insistente în Italiană.
Cuvântul insistente din Italiană înseamnă insistent, insistent, insistent, insistent, strident, insistent, stăruitor, continuu, vociferant, stăruitor, insistent, insistent, stăruitor, a sublinia, a persevera, a insista, a-și dubla eforturile, a susține că, a solicita insistent, a persevera, a îndemna, a insista, solicitare, cerere, solicitare, cerere, comerciant agasant. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului insistente
insistent(persoană) (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Non mi piacciono i venditori troppo insistenti. |
insistent
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
insistentaggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Gemma vuole sempre fare a modo suo e non ascolta nessuno: è così insistente. |
insistentaggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Il suono insistente dell'allarme svegliò gli abitanti della via. |
stridentaggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Odio comprare le macchine perché i discorsi insistenti dei venditori mi infastidiscono. |
insistent, stăruitoraggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Era insistente nella sua richiesta di parlare con il direttore del negozio. |
continuu
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
vociferant
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) La folla urlante diventava sempre più facinorosa con il passare dei minuti. |
stăruitoraggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
insistent
(adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
insistent, stăruitoraggettivo (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) Sophie non voleva proprio uscire a cena con Mark e ha ignorato i suoi inviti insistenti. |
a subliniaverbo intransitivo (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Non voglio andare alla festa, ma lei continua a insistere. |
a perseveraverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) "Devo venire con te", insistette lei. |
a insistaverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Se insisto con lui quanto basta, alla fine riesco a ottenere ciò che voglio. |
a-și dubla eforturile
(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.) Quando fu criticato per le sue idee, lui rincarò la dose e i suoi commenti causarono ancora più indignazione. |
a susține căverbo intransitivo (asserire) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Sembra molto pallida ma continua a insistere di stare bene. |
a solicita insistent
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a perseveraverbo intransitivo (verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) |
a îndemna
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'insegnante di Helen la incoraggiò a fare domanda per un posto all'università. Profesoara lui Helen a îndemnat-o să candideze pentru un post la universitate. |
a insista
(verb intranzitiv: Verb a cărui acțiune nu se răsfrânge în mod direct asupra unui obiect și care necesită un complement indirect în construcție: a pleca , a merge. Dacă un verb nu susține continuarea la o întrebare de genul pe cine?, ce? atunci nu poate fi urmat de un complement direct, deci este intranzitiv.) Non sono d'accordo! Smettila di fare pressioni. Nu sunt de acord! Te rog, nu mai insista. |
solicitare, cerere
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) Il comitato di beneficenza si è dovuto mettere in regola con il fisco prima di iniziare i solleciti per le donazioni. |
solicitare, cerere
(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.) |
comerciant agasant
(expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Il promotore stava facendo pressione su Peter per comprare da lui. |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui insistente în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu insistente
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.