Ce înseamnă dispiacere în Italiană?

Care este sensul cuvântului dispiacere în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați dispiacere în Italiană.

Cuvântul dispiacere din Italiană înseamnă regret, a-i părea rău, a deranja, durere, suferință, a-i părea rău, supărare, mâhnire, durere, nemulțumire,supărare, a-i fi milă de. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.

Ascultă pronunția

Semnificația cuvântului dispiacere

regret

(substantiv neutru: Desemnează în general obiecte și se deosebește prin faptul că la singular se numără ca un substantiv masculin, iar la plural ca un substantiv feminin: un creion, două creioane, un obiect, două obiecte, un articol, două articole.)
Il più grande dispiacere di Emma era che il padre non fosse vissuto per vederla raggiungere le sue ambizioni.
Cel mai mare regret al Emmei a fost că tatăl ei nu trăise ca să o vadă că și-a realizat ambiția.

a-i părea rău

verbo intransitivo (empatie)

(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.)
Mi dispiace sapere che stai male.
Îmi pare rău să aud că ești bolnav.

a deranja

verbo intransitivo

(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?)
Vorrei sedermi qui. Le dispiace?
Aș vrea să stau aici. Te superi?

durere, suferință

sostantivo maschile

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)
Anche se Arabella cercò di nascondere il dispiacere, fu chiaro a tutti quanto fosse addolorata.

a-i părea rău

verbo intransitivo (regret)

(locuțiune verbală: Grup de cuvinte cu înțeles unitar care conține în mod necesar un verb și are valoarea morfologică a unui verb. Exemple: a băga în seamă, a sta de vorbă, a-și aduce aminte.)
Mi dispiace di non avertelo detto prima.
Regret că nu ți-am spus mai devreme.

supărare, mâhnire, durere

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)

nemulțumire,supărare

(substantiv feminin: Desemnează ființe de sex feminin sau obiecte de parte femeiască: femeie, casă, plajă.)
Non riuscii a celare il mio malcontento per essere stata scavalcata nella promozione.

a-i fi milă de

(expresie verbală: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, a se da de-a dura, a se face luntre și punte.)
Mi dispiace per coloro che si sono impegnati molto ma non sono riusciti a vincere.

Să învățăm Italiană

Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui dispiacere în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.

Știi despre Italiană

Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.