Ce înseamnă spaventare în Italiană?
Care este sensul cuvântului spaventare în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați spaventare în Italiană.
Cuvântul spaventare din Italiană înseamnă a surprinde, a alarma, a speria, a speria, a speria, a speria, a intimida, a amenința, a speria, a teroriza, speriat de moarte, a speria de moarte pe cineva. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.
Semnificația cuvântului spaventare
a surprinde
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Ci hai spaventato davvero, entrando così d'improvviso. |
a alarma
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Nu vreau să te alarmez, dar o mașină de poliție tocmai a parcat pe alee. |
a speriaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Mi hai spaventato saltando fuori così dal nulla! M-ai speriat, sărind așa de nicăieri! Hohotele ei de râs au speriat pisica. |
a speriaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) L'improvvisa apparizione di un volto alla finestra spaventò Josh. |
a speriaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) I prezzi degli immobili nella zona in caduta libera hanno spaventato gli abitanti. |
a speriaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a intimida
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a amenința(intimorire) (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Mi ha minacciato con un coltello. Mă amenință cu un cuțit. |
a speria
(verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) |
a terorizaverbo transitivo o transitivo pronominale (verb tranzitiv: Verb a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect, construindu-se cu ajutorul complementului direct: a deschide geamul (geamul fiind complementul direct). Pentru a verifica dacă un verb este sau nu tranzitiv, i se pune întrebarea pe cine?, ce?. Ce deschid? Ce citesc? Pe cine întreb?) Billy pensava che fosse divertente terrorizzare la sua sorella più piccola. |
speriat de moarte(figurato: avere moltissima paura) (adjectiv: Arată însușirea unui obiect sau a unei ființe, acordându-se în gen și număr cu acestea: floare mirositoare, copii deștepți.) |
a speria de moarte pe cinevaverbo transitivo o transitivo pronominale (expresie: Grup de mai multe cuvinte care nu sunt suficient sudate cât să formeze o locuțiune, exprimând în mod concis o idee: a se lua cu mâinile de păr, Nu mai spune!.) Dovevi proprio saltarmi davanti così? Mi hai spaventato a morte! |
Să învățăm Italiană
Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui spaventare în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.
Cuvinte înrudite cu spaventare
Cuvintele actualizate pentru Italiană
Știi despre Italiană
Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.