Ce înseamnă faccia în Italiană?

Care este sensul cuvântului faccia în Italiană? Articolul explică semnificația completă, pronunția împreună cu exemple bilingve și instrucțiuni despre cum să utilizați faccia în Italiană.

Cuvântul faccia din Italiană înseamnă față, mină, suprafață, față, față, față, tupeu, parte, fațetă, a amâna, a face, a lucra, a face, face, a se ocupa de, a face, a face, a lucra, a prepara, ocupat cu, a-și lua o față, a juca popice, a se purta, a face, a fi, a lucra ca, a intenta, a demara, a cauza, a studia, a prezenta, a parcurge, a face, a decora, a rula, a călători, a duce, a face (pe cineva) + conjunctiv, a face, a aduce pe lume, a ține, a încheia, a efectua, a da, a promulga, a face, a da, a face baie, a-și face vacanța, a face, a juca, a face, a sta cu fața la. Pentru a afla mai multe, consultați detaliile de mai jos.

Semnificația cuvântului faccia

Să învățăm Italiană

Așa că acum că știți mai multe despre semnificația lui faccia în Italiană, puteți afla cum să le utilizați prin exemplele selectate și cum să citiți-le. Și nu uitați să învățați cuvintele asociate pe care vi le sugerăm. Site-ul nostru web se actualizează constant cu cuvinte noi și exemple noi, astfel încât să puteți căuta semnificațiile altor cuvinte pe care nu le cunoașteți în Italiană.

Știi despre Italiană

Italiană (italiano) este o limbă romanică și este vorbită de aproximativ 70 de milioane de oameni, dintre care majoritatea trăiesc în Italia. Italiana folosește alfabetul latin. Literele J, K, W, X și Y nu există în alfabetul italian standard, dar încă apar în cuvintele împrumutate din italiană. Italiana este a doua cea mai vorbită în Uniunea Europeană, cu 67 de milioane de vorbitori (15% din populația UE) și este vorbită ca a doua limbă de 13,4 milioane de cetățeni ai UE (3%). Italiana este principala limbă de lucru a Sfântului Scaun, servind drept lingua franca în ierarhia romano-catolică. Un eveniment important care a contribuit la răspândirea limbii italiene a fost cucerirea și ocuparea Italiei de către Napoleon la începutul secolului al XIX-lea. Această cucerire a stimulat unificarea Italiei câteva decenii mai târziu și a împins limba limbii italiene. Italiana a devenit o limbă folosită nu numai între secretari, aristocrați și curțile italiene, ci și de către burghezie.